Astfel, societatea Flexipiso a achiziționat între anii 2008 si 2010 materie primă de la un furnizor din Portugalia cu o cotă de TVA redusă de 5%. Ca urmare a unui control la nivelul furnizorului Biosafe, autoritățile fiscale au considerat că pentru livrările efectuate în perioada 2008-2010, ar fi fost aplicabilă cota standard de TVA de 21%, furnizorul fiind obligat sa plătească TVA suplimentară aferentă acelor vânzări. Urmare a acestui control, furnizorul a emis în anul 2012 facturi de corecție, solicitând societății Flexipiso (client) plata diferenței de TVA. Societatea Flexipiso a refuzat plata acestor facturi pe motiv că termenul de prescripție ar fi expirat, nemaiavând drept de deducere al TVA aferentă acestora.

Conform CJUE, Directiva în materie de TVA se opune unei reglementări care să restricționeze dreptul de deducere într-o asemenea situație, atât timp cât nu poate fi vorba de practici menite a frauda bugetul de stat. Astfel, Curtea reamintește condițiile esențiale în ceea ce privește exercitarea dreptului de deducere a TVA, și faptul că acesta nu poate fi exercitat în absența unei facturi întocmite corect, așa cum s-a întâmplat în situația de față. Cu alte cuvinte, este adevărat că este justificată limitarea în timp a dreptului de deducere a TVA, însă, în condițiile de față, ar trebui să se țină cont de toate circumstanțele cazului și de faptul că fără a se afla în posesia unei facturi corecte, Flexipiso nu putea beneficia de dreptul de deducere al TVA.

Prezenta decizie emisă de către CJUE vine în completarea prevederilor introduse în legislația națională, conform cărora, pentru facturile emise ulterior unui control fiscal, beneficiarii au dreptul să deducă TVA aferentă, chiar daca termenul de prescripție a încetat, însă în maxim un an de la data primirii facturilor corectate.

http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=200962&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=655183